Share on Twitter Share on Facebook

STIH

[PENTRU SFÂNTA ANTÍA, MAMA SFÂNTULUI ELEFTERIE, UCISĂ PRIN SABIE LÂNGĂ FIUL EI]

Antía cea-nflorită fece roadă bună, Lui Dumnezău cu fiiul jărtvită-mpreună. 

STIHURILE CELE IAMVICEȘTI CE ERA ÎNHERATE ÎN OBRAZUL SVÂNTULUI TEODOR ăȘI AL SFÂNTULUI TEOFAN]

Din toț carii poftesc alerga-n cetate 

Unde stătură preacurate picioare A cuvântului lui Dumnezău spre-ntărit 

Și așezare pre lumea preste toată, Arătară-să aceștia svântului loc 

Rele vase de cumplita-nșelăciune, Acolo făcând multe rele cumplite, 

Cu gândul cel rău și cu rea necredință. Fură de-acolo izgoniț ca nește răi 

Și la cetatea scăpând împărătească, Nu-ș părăsâră răutatea blăzniei. 

Deci ca nește răi să-nherară-n obraze Și să osândesc de să izgonesc iarăș.